Sat înfiinţat în urma împroprietăririi din anii 1919-1922 pe o parte din moşia Ştefăneşti, care se afla atunci în stăpânirea lui Cordescu. Aici au primit pământ locuitorii din unele sate din Bucovina, mai mulţi din satele Caşvana şi Bălăceana.
După stabilirea aici a unora dintre noii stăpâni de pământ, fiindcă fostul stăpân Cordescu a scos la vânzare partea de moşie care îi mai rămăsese, au venit aici, prin cumpărări de pământ, locuitori din unele sate din preajma oraşelor Cernăuţi şi Storojineţ. Astfel din Bălăceana au venit familiile: Tofan, Boca, Găină, Pâţu; din Caşvana: Şerban, Tomescu, Andrievici, Lăzurcă, Isac; de la Stupca, familia Cotruţă; de la Cernăuţi şi Storojineţ, familiile: Tâmpăscu, Ţupurlea, Bandol, Cuzic, Marciuc, Marfiuc, Ţâbuleac, Şuhan, Nicanor, Nimiţanu, Ostafi, Lomuş, Smil, Bordeianu, Răstoacă, Iacopceac, Hodan, Ilica, Ferediuc şi altele.
Nimeni dintre locuitorii actuali ai satului nu poate explica originea numelui satului Murguţa, în care trăiesc. Credem că numele acesta este derivat de la cel al hidronimului Murguţa, pârâu care trece pe marginea de sud-vest a părţii satului străbătută de DJ 294 B. Hidronimul Murguţa aminteşte de condiţiile favorabile în trecutul mai îndepărtat pentru creşterea hergheliilor de cai, alături de turmele de vaci, de la pârâul Corogea (Corovia - Korova) ca şi cele de tauri şi bivoli, de la Bivolari.
Satul este compus din două părţi ordonate de-a lungul drumurilor care le străbat, de la nord-vest spre sud-est. Satul este situat la circa patru km est de reşedinţa comunei şi la circa cinci km nord-vest de Ştefăneşti-Sat.
În perioada 1927-1928 s-a construit capela din cimitirul satului, care a servit şi ca biserică, deşi avea dimensiuni foarte reduse, 7 m lungime şi 3 m lăţime. Parte dintre săteni frecventau obişnuit biserica din Ştefăneşti. În perioada 1987 s-a procedat la reconstrucţia localului de biserică. S-a dezmembrat capela veche şi s-a construit biserica actuală, din lemn, căptuşit în exterior cu scândură iar în interior cu plăci de prefabricate (PAL).
Biserica a fost sfinţită în toamna anului 1989, când era deservită de pr. Horga Dumitru de la Parohia Năstase-Păun.
Şcoala s-a înfiinţat între anii 1925-1926 şi a funcţionat în casele sătenilor Ilinca Iordache, Constantin Nimiţan şi Luca Bandol. Local propriu pentru şcoală s-a construit în anul 1949, din chirpici de pământ pe temelie de piatră. Şcoala funcţionează cu clasele I-IV de la înfiinţare.
